-text suport: Andrei Pleșu -Tipuri de trecere, Dilema veche, nr. 308, 7-13 ianuarie 2010-
Dacă viziunea despre lume reprezintă modul de a te raporta la propria viață, la cei din jur, la dorințele și nevoile personale, iar diversitatea este caracterul de variațiune al unui obiect supus analizei, atunci putem vorbi despre omenire ca sălaș pentru mozaicul tipurilor umane.
Diversitatea viziunilor despre lume este benefică pentru dezvoltarea personală și progresul social spre care ar trebui să ne îndreptăm ca reprezentanți ai umanității. Pornind de la această ipoteză, vom analiza starea naturală a personalității și ușurința de conformare la un tip selectat.
Aplicarea unei astfel de premise deschide o cale spre a identifica lucruri despre propria fire, precum plăcerile, credințele, motivațiile. Astfel, interacționând cu persoane dintr-un tip diferit de al nostru, ne putem creea o schiță a modurilor în care personalitatea noastră se aseamănă sau nu cu multitudinea celorlalte observate de-a lungul vieții. Admirația față de cineva și față de comportamentul său duce la regândirea și reevaluarea propriilor obiceiuri, învățând ce este bine sau atractiv pentru noi înșine. Prin acest proces îndelungat de autocunoaștere, nu stagnăm într-un tip de personalitate nesatisfăcător sau nepotrivit doar pentru a împlini dorința de a adera la un tipar deja construit, ci ne permitem a evolua în altceva sau în altcineva. De exemplu, secvența “Dacă stau să mă gîndesc mai bine, mai sînt încă sute de tipuri și combinații de tipuri. În fond, tot atîtea cîți oameni există pe lume. Și deși mă recunosc în cîte o parte din toate cele de mai sus, despre mine n-am zis încă nimic.” și însuși titlul articolului “Tipuri de trecere” confirmă dificultatea de a încadra o persoană într-un singur tip pentru o perioadă îndelungată de timp, datorită dorinței de schimbare și neputința de a o îngrădi.
De asemenea, aceasta creează toleranță pentru stiluri de viață și existențe diferite. Prin familiarizarea cu unele dintre tipuri, ajungem să înțelegem mai bine motivul și modul în care persoanele din jurul nostru reacționează, ce le bucură, ce le displace, și așa mai departe. O lume monotonă din punct de vedere psihologic ar fi o lume lipsită de întrebări și evoluție, lipsită de compasiune pentru potențialele excepții și devieri de la normalitate, o lume pierdută. Sufletul are nevoie de expansiune precum un șarpe trebuie a-și leapăda vechea piele. Neoferindu-i șansa de a crește, acesta nu va face altceva decât să aștepte un moment de slăbiciune pentru a se descotorosi de trecut și a-i răni pe cei din jur, pornind de la o frustrare de natură interioară, persoanală. De exemplu, constrângerea unei persoane de a se comporta neconform propriei personalități și a modului de interacțiune cu cei din jur, chiar și pentru un episod scurt, naște conflicte, nemulțumiri, îndoieli și ură față de contextul constrictor.
În concluzie, din argumentele explicate și exemplificate mai sus, putem afirma faptul că diversitatea viziunilor despre lume este benefică umanității, prin prisma dezvoltării personale și a progresului social în ceea ce privește evoluția sufletească și tolerarea, acceptarea divergențelor naturale ale firii omenești.